Mierea – un izvor de sanatate

Mierea este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea nectarului de către albine şi depozitat în celulele fagurilor pentru a hrani populaţia din stup. Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om. Au fost descoperite marturii de la egipteni privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilonenii şi diferitele civilizaţii antice din India şi China, foloseau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Grecia antică s-a scris mult despre miere, Hipocrate recomandand mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Utilizarea mierii în alimentaţie, în ritualurile religioase, în medicină a fost în continuă creştere până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă.

Mierea de albine este valoroasă şi pentru conţinutul său de vitamine, care provin în exclusivitate din polenul şi nectarul plantelor. Principalele vitamine din miere sunt: Vitamina B1 (tiamină), Vitamina B2 (riboflavină), Vitamina B6 (piridoxină), Vitamina PP (niacină), Vitamina H (biotină), Vitamina B12 (cianocobalamină), Vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutină, Provitaminele A si Vitamina K.
Valoarea alimentară a mierii constă in principal în bogăţia ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un important aliment energetic. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză şi fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec.
In urma studiilor, s-a demonstrat că mierea are şi o acţiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor digestive, cât şi în afecţiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele infecţioase, în afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica trateaza tusea si durerile de git, mierea de tei reduce starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad vindeca bolile cailor respiratorii, mierea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui este utila in bronsite si boli de stomac, mierea de flori de cimp are o actiune puternica antimicrobiana, mierea de pomi fructiferi vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii – un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luand in mod regulat miere – cate o lingurita cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina, se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia.
Cu toate calităţile sale importante, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii care suferă de diabet zaharat, obezitate, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă pancreatică exocrină şi pentru pacienţii gastrectomizaţi cât şi în anumite tulburări alergice.

Cura de detoxifiere

Primavara este cel mai potrivit anotimp pentru cura de detoxifiere si, in paralel, pentru cura de vitamine si minerale care sa te faca sa intri in vara in forma si plina de vitalitate.
Diferite metode promit eliminarea rapida a toxinelor. Realitatea este diferita. Procesul este unul care trebuie sa functioneze din interior spre exterior. Cu alte cuvine sauna, impachetarile, dietele severe sunt ineficiente daca nu sunt sustinute de un regim alimentar adecvat. Uitam deseori ca principala sursa de toxine asimilate este alimentatia, iar cateva reflexe simple, vor facilita digestia si ne vor ajuta sa fim mereu in forma. Este ca si cum ai beneficia de o cura de detoxifiere permanenta. Beneficiile sunt evidente: vitalitate si un sistem imunitar puternic.

Specialiştii în nutriţie spun că 3 pahare de limonadă pe zi, băute timp de o săptămână, ne vor ajuta să eliminăm toxinele acumulate în ultima perioadă.
În acelaşi timp, lămâia are un efect antiinflamator şi ajută la dezinfectarea corpului. Potrivit nutriţioniştilor, acest fruct are capacitatea de a mări tranzitul intestinal lent, de a stimula apetitul şi de a întări sistemul de apărare a organismului. Mai mult, sucul de lămâie este cel mai important ingredient din acest regim alimentar, datorită elementelor nutritive precum vitamina C.

Cura de detoxifiere pe care v-o propun trebuie sa dureze intre 3 si 4 saptamani, repartizate uniform pe parcursul celor trei luni de primavara calendaristica. Exista cateva principii de baza:

1. Consumul in orice cantitate al fructelor si legumelor de sezon crude sau putin fierte pentru a proteja principiile nutritive. Aici intra banane, avocado, caise, mango, papaya, merele, perele si urmatoarele legume: varza, morcovi, spanac, ceapa, ardei, telina, vinete, fasolea si verdeturile precum spanacul, ceapa verde, loboda si salata, desi la supermarket gasiti si alte fructe si legume precum pepene, struguri, capsuni, prune, ridichi, porumb, rosii si altele.
2. Ofera-ti in perioada de detoxifiere momente de relaxare, de odihna. Regula este esentiala, pentru a permite organismului tau sa asimileze bine cotele ridicate de vitamine si minerale pe care le primeste. Un somn de minim 8 ore, in 24 de ore si cel putin patru ore de activitate fizica pe zi – de la mersul pe jos, urcatul scarilor, pana la mersul pe bicicleta si alergare usoara.
3. Nu se consuma niciodata fructele dupa o masa, ci doar intre mese sau inainte cu cel putin jumatate de ora.
4. Se bea doi litri de lichide pe zi (apa, supe de legume, sucuri proaspete de fructe sau combinatii)
5. Se renunta la zahar si se inlocuieste cu miere.

Curele detoxifiante pot fi însoţite de diverse ceaiuri – spre exemplu cele hepatoprotectoare sau cele diuretice. Într-o cură de detoxifiere este recomandat să se bea trei căni de ceai verde pe zi, îndulcit cu miere. Ceaiul de soc este foarte bun în curele de detoxifiere. Ceaiul de soc elimină masiv toxinele şi ajută şi la scăderea în greutate. Ceaiul de soc se prepară prin adăugarea a trei linguriţe de flori de soc peste 250 de ml de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă să stea timp de 15 minute.

Regim disociat 4 zile – 2 kg

Acest regim disociat este un regim de 4 zile si este ideal pentru a pierde din greutate inainte de un eveniment important!
Principala caracteristica este consumarea unui singur tip de alimente in fiecare din cele 4 zile.

Ziua 1: fructe (se alege un singur fruct, de exemplu mar, si se consuma in ce cantitati se doreste).
Ziua 2: lactate – un sigur fel de lactate: branza, lapte sau iaurt, in cantitati la alegere
Ziua 3: cartofi, fierti, fara condimente sau unt.
Ziua 4: carne, slaba, de pui sau vita, nu prajita in ulei.

Succes!

Bicicleta – un mijloc de transport modern

Prima bicicleta a fost produsa in sec al XIX-lea, astazi fiind peste un miliard de exemplare, de doua ori mai multe decat automobilele. Bicicleta reprezinta mijlocul principal de transport in multe regiuni de pe glob. De asemenea, ele sunt folosite la recreere, au fost adaptate pentru copii, pentru fitness, pentru armata si politie, servicii de curierat si sporturi competitive.
Forma si configurarea initiala s-au modificat foarte putin fata de prima bicicleta din 1885. Inventia bicicletei a avut un impact urias asupra societatii, atat in termeni culturali cat si in metode moderne industriale de dezvoltare. Cateva componente care au jucat un rol cheie in dezvoltarea automobilului, au fost inventate mai intai pentru biciclete: rulmenti, cauciucurile pneumatice, lant cu role etc.

Multi inventatori au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea bicicletei. Prima bicicleta a fost inventata de Baronul Karl von Drais, el prezentand-o publicului in Mannheim (Germania) in vara anului 1817 si in Paris in 1818. Shergold a inventat lantul iar Scotsman a inventat in 1888 cauciucul pneumatic.
Primele biciclete aveau roata din fata mult mai mare fata de cea din spate deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotaţie a pedalelor va permite deplasarea pe o distanţă mai mare, ulterior ajungand la aceeasi dimensiune. În timp ce barbaţii riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi şi strânse de corset aveau nevoie de altceva. Aşa a aparut bicicleta cu trei roţi. Acestea ofereau o altă prestanţă fiind utilizate şi de medici sau avocaţi.

Exercitiul fizic obţinut din mersul pe bicicletă este în general asociat cu sănătatea şi cu o stare de bine in general. Organizaţia mondială a sănătăţii estimează că lipsa activităţii fizice este pe locul doi (după fumatul de tutun) ca factor de risc în ţările dezvoltate.

Bicicliştii şi conducatorii de vehicule motorizate au cerinţe diferite în ceea ce priveşte proiectarea străzilor, fapt ce poate duce la conflicte atât politice, cât şi pe strazi. Unele oraşe oferă prioritate traficului motorizat, spre exemplu realizând sisteme extinse de străzi cu sens unic sau sensuri giratorii de mare capacitate. În oraşele unde ciclismul este popular şi încurajat este permis transportul bicicletelor pe mijloacele de transport în comun, sau se asigură dispozitive externe de ataşare a bicicletelor pe mijolacele de transport în comun. De asemenea, în unele oraşe se găsesc sisteme extinse de benzi de biciclete. Astfel de benzi dedicate trebuie adesea să fie împarţite cu skateri, skateboarderi şi cu pietoni. Separarea traficului motorizat de biciclete în unele oraşe a avut succes doar parţial, atât în ceea ce priveşte siguranţa, cât şi promovarea mersului pe bicicletă.
Cicliştii formează asociaţii, atât pentru interese specifice (cum ar fi benzi pentru biciclete, întreţinerea drumurilor, proiectarea urbană, cluburi de concursuri, cluburi de turism, etc.) cât şi pentru scopuri globale (conservarea energiei, reducerea poluării, promovarea bunei condiţii fizice).

Asemenea grupuri promovează bicicleta ca un mijloc alternativ de transoprt şi sublinază potenţialul ei pentru conservarea energiei şi a resurselor precum şi beneficiile pe care mersul pe bicicletă le aduce sănătăţii în comparaţie cu mersul cu maşina. Astfel de activişti cer de asemenea îmbunătăţirea transportului în comun atât local, cât şi între oraşe.

Totul despre acupunctura

Acupunctura reprezinta o tehnica de intepare cu ajutorul unor ace foarte subtiri in anumite zone ale corpului, pentru eliberarea durerii sau in scopuri terapeutice. Conform teoriei din medicina traditionala chineza, punctele acupuncturii sunt situate pe meridiane de-a lungul energiei vitale (cunoscuta ca Yin si Yang). Nu exista nici o baza anatomica sau istorica care sa precizeze unde sunt situate punctele si meridianele acupuncturii. Diferite tipuri de acupunctura (chinezeasca clasica, japoneza, tibetana, vietnameza si coreana) sunt practicate si raspandite in toata lumea.
Cele mai multe puncte din acupunctura se gasesc pe cele 12 meridiane principale sau pe cele 8 meridiane secundare. Tratamentul cu ajutorul acupuncturii, folosindu-se de cele 12 meridiane principale, serveste la imbunatatirea functiilor plamanilor, splinei, inimii, intestinului subtire, vezica, rinichiilor, pericardului, bilei si ficatului.
Terapia prin acupunctura se practica saptamanal sau chiar de doua ori pe saptamana, in total fiind nevoie de 12 sedinte minim pentru a avea efectul garantat. Desi fiecare terapeut in acupunctura are stilul sau unic, fiecare vizita implica de obicei o examinare a starii de sanatate curenta si inteparea acelor. O sedinta dureaza, de obicei, 30 de minute.
Dupa ce acele sunt pozitionate, pacientul se va intinde cu fata in jos, in sus, sau pe o parte, in functie de unde sunt pozitionate acele. Pacientul va simti intepaturile acelor dar, intreaga procedura, nu este dureroasa.
Dupa inserare, acele sunt cateodata miscate usor sau stimulate cu electricitate sau caldura. De obicei se folosesc cate 12 ace la fiecare sedinta, ele fiind lasate intre 5 si 20 de minute in corpul pacientului.