Bicicleta – un mijloc de transport modern

Prima bicicleta a fost produsa in sec al XIX-lea, astazi fiind peste un miliard de exemplare, de doua ori mai multe decat automobilele. Bicicleta reprezinta mijlocul principal de transport in multe regiuni de pe glob. De asemenea, ele sunt folosite la recreere, au fost adaptate pentru copii, pentru fitness, pentru armata si politie, servicii de curierat si sporturi competitive.
Forma si configurarea initiala s-au modificat foarte putin fata de prima bicicleta din 1885. Inventia bicicletei a avut un impact urias asupra societatii, atat in termeni culturali cat si in metode moderne industriale de dezvoltare. Cateva componente care au jucat un rol cheie in dezvoltarea automobilului, au fost inventate mai intai pentru biciclete: rulmenti, cauciucurile pneumatice, lant cu role etc.

Multi inventatori au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea bicicletei. Prima bicicleta a fost inventata de Baronul Karl von Drais, el prezentand-o publicului in Mannheim (Germania) in vara anului 1817 si in Paris in 1818. Shergold a inventat lantul iar Scotsman a inventat in 1888 cauciucul pneumatic.
Primele biciclete aveau roata din fata mult mai mare fata de cea din spate deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotaţie a pedalelor va permite deplasarea pe o distanţă mai mare, ulterior ajungand la aceeasi dimensiune. În timp ce barbaţii riscau să se accidenteze pe o bicicletă instabilă, doamnele, îmbrăcate în fuste lungi şi strânse de corset aveau nevoie de altceva. Aşa a aparut bicicleta cu trei roţi. Acestea ofereau o altă prestanţă fiind utilizate şi de medici sau avocaţi.

Exercitiul fizic obţinut din mersul pe bicicletă este în general asociat cu sănătatea şi cu o stare de bine in general. Organizaţia mondială a sănătăţii estimează că lipsa activităţii fizice este pe locul doi (după fumatul de tutun) ca factor de risc în ţările dezvoltate.

Bicicliştii şi conducatorii de vehicule motorizate au cerinţe diferite în ceea ce priveşte proiectarea străzilor, fapt ce poate duce la conflicte atât politice, cât şi pe strazi. Unele oraşe oferă prioritate traficului motorizat, spre exemplu realizând sisteme extinse de străzi cu sens unic sau sensuri giratorii de mare capacitate. În oraşele unde ciclismul este popular şi încurajat este permis transportul bicicletelor pe mijloacele de transport în comun, sau se asigură dispozitive externe de ataşare a bicicletelor pe mijolacele de transport în comun. De asemenea, în unele oraşe se găsesc sisteme extinse de benzi de biciclete. Astfel de benzi dedicate trebuie adesea să fie împarţite cu skateri, skateboarderi şi cu pietoni. Separarea traficului motorizat de biciclete în unele oraşe a avut succes doar parţial, atât în ceea ce priveşte siguranţa, cât şi promovarea mersului pe bicicletă.
Cicliştii formează asociaţii, atât pentru interese specifice (cum ar fi benzi pentru biciclete, întreţinerea drumurilor, proiectarea urbană, cluburi de concursuri, cluburi de turism, etc.) cât şi pentru scopuri globale (conservarea energiei, reducerea poluării, promovarea bunei condiţii fizice).

Asemenea grupuri promovează bicicleta ca un mijloc alternativ de transoprt şi sublinază potenţialul ei pentru conservarea energiei şi a resurselor precum şi beneficiile pe care mersul pe bicicletă le aduce sănătăţii în comparaţie cu mersul cu maşina. Astfel de activişti cer de asemenea îmbunătăţirea transportului în comun atât local, cât şi între oraşe.