Mierea este un produs apicol obţinut prin transformarea şi prelucrarea nectarului de către albine şi depozitat în celulele fagurilor pentru a hrani populaţia din stup. Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om. Au fost descoperite marturii de la egipteni privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilonenii şi diferitele civilizaţii antice din India şi China, foloseau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Grecia antică s-a scris mult despre miere, Hipocrate recomandand mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Utilizarea mierii în alimentaţie, în ritualurile religioase, în medicină a fost în continuă creştere până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă.
Mierea de albine este valoroasă şi pentru conţinutul său de vitamine, care provin în exclusivitate din polenul şi nectarul plantelor. Principalele vitamine din miere sunt: Vitamina B1 (tiamină), Vitamina B2 (riboflavină), Vitamina B6 (piridoxină), Vitamina PP (niacină), Vitamina H (biotină), Vitamina B12 (cianocobalamină), Vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutină, Provitaminele A si Vitamina K.
Valoarea alimentară a mierii constă in principal în bogăţia ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un important aliment energetic. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză şi fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec.
In urma studiilor, s-a demonstrat că mierea are şi o acţiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor digestive, cât şi în afecţiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele infecţioase, în afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica trateaza tusea si durerile de git, mierea de tei reduce starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad vindeca bolile cailor respiratorii, mierea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui este utila in bronsite si boli de stomac, mierea de flori de cimp are o actiune puternica antimicrobiana, mierea de pomi fructiferi vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii – un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luand in mod regulat miere – cate o lingurita cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina, se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia.
Cu toate calităţile sale importante, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii care suferă de diabet zaharat, obezitate, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă pancreatică exocrină şi pentru pacienţii gastrectomizaţi cât şi în anumite tulburări alergice.
Filed under: Relaxare | Leave a comment »